Mitul fiscal #55: Dacă o factură a fost emisă cu o cotă de TVA greșită, beneficiarul poate deduce taxa înscrisă, deoarece răspunderea aparține furnizorului.

MIT FISCAL #55 | Generat cu AI folosind Microsoft 365 Copilot.

„Dacă o factură a fost emisă cu o cotă de TVA greșită, beneficiarul poate deduce taxa înscrisă, deoarece răspunderea aparține furnizorului.”

❌ FALS

Înscrierea TVA pe factură nu creează, prin ea însăși, un drept definitiv de deducere pentru beneficiar.

Furnizorul răspunde pentru determinarea tratamentului fiscal al operațiunii și pentru întocmirea corectă a facturii. Beneficiarul are însă propria obligație de a verifica dacă achiziția și documentul primit îndeplinesc condițiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere.

Cu alte cuvinte, eroarea furnizorului nu devine automat TVA deductibilă pentru client.

Potrivit art. 297 din Codul fiscal, dreptul de deducere privește taxa datorată sau achitată pentru achiziții destinate operațiunilor care permit deducerea. Art. 299 stabilește condițiile de exercitare a dreptului, inclusiv deținerea unei facturi întocmite conform art. 319.

Factura trebuie să conțină informațiile fiscale corecte, inclusiv baza de impozitare, cota aplicată și valoarea TVA. Dacă aceste elemente sunt greșite, documentul trebuie corectat potrivit art. 330 din Codul fiscal. Forma consolidată a Codului fiscal consultată la 25 octombrie 2026 include articolele 297, 299, 319 și 330 în Titlul VII privind TVA.

Speță ilustrativă

O societate înregistrată normal în scopuri de TVA cumpără produse pe care le utilizează exclusiv pentru operațiuni taxabile.

Prețul fără TVA este de 10.000 lei.

Presupunem că pentru produsele respective cota legală aplicabilă este de 11%, dar furnizorul emite din eroare factura cu TVA de 21%.

Factura inițială conține:

- bază de impozitare: 10.000 lei;

- TVA înscrisă cu cota de 21%: 2.100 lei;

- total de plată: 12.100 lei.

Tratamentul fiscal corect al operațiunii ar fi:

- bază de impozitare: 10.000 lei;

- TVA calculată cu cota de 11%: 1.100 lei;

- total: 11.100 lei.

Diferența de TVA înscrisă în plus este de 1.000 lei.

## 1. Beneficiarul deduce întreaga sumă de 2.100 lei fără să solicite corectarea

Aceasta este greșeala frecventă.

Beneficiarul consideră că poate deduce integral TVA deoarece factura a fost emisă de furnizor, a fost primită prin sistemul aplicabil și conține toate elementele formale ale unei facturi.

Totuși, existența documentului nu înlocuiește analiza tratamentului fiscal al operațiunii. Dreptul de deducere nu se stabilește exclusiv prin suma pe care furnizorul a înscris-o în rubrica „TVA”.

În exemplu, diferența de 1.000 lei nu devine automat deductibilă numai pentru că apare pe factură. Beneficiarul trebuie să solicite corectarea documentului și să își limiteze deducerea la taxa justificată potrivit tratamentului fiscal corect.

Dacă beneficiarul a dedus deja suma de 2.100 lei, eroarea trebuie analizată și regularizată în evidența fiscală și în decontul de TVA, pe baza documentului de corecție.

Rezultatul practic:

- TVA înscrisă inițial: 2.100 lei;

- TVA corespunzătoare cotei corecte: 1.100 lei;

- diferență care nu poate fi păstrată automat la deducere: 1.000 lei.

## 2. Furnizorul corectează factura înainte ca beneficiarul să deducă TVA

Dacă eroarea este identificată înainte de exercitarea dreptului de deducere, furnizorul corectează documentul potrivit art. 330 din Codul fiscal.

În funcție de modalitatea de corectare aplicabilă situației concrete, documentul inițial este corectat prin evidențierea valorilor eronate cu semnul minus și a valorilor corecte sau prin emiterea documentelor distincte necesare corecției.

Beneficiarul înregistrează documentele corectate și deduce TVA de 1.100 lei, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 297 și 299 din Codul fiscal.

Rezultatul practic:

- furnizorul corectează TVA colectată;

- beneficiarul deduce TVA calculată potrivit cotei legale;

- diferența de 1.000 lei este eliminată din raporturile dintre părți;

- factura și tratamentul fiscal al operațiunii devin concordante.

## 3. Beneficiarul a dedus deja TVA, iar corecția este primită ulterior

Primirea ulterioară a documentului de corecție nu permite beneficiarului să ignore diferența.

Dacă beneficiarul a dedus inițial 2.100 lei, iar factura corectată stabilește TVA de 1.100 lei, diferența de 1.000 lei trebuie regularizată în perioada fiscală corespunzătoare documentului de corecție, cu respectarea regulilor privind decontul de TVA și evidența achizițiilor.

Nu este corect ca beneficiarul să păstreze deducerea inițială de 2.100 lei, în timp ce furnizorul își reduce TVA colectată la 1.100 lei.

Corecția trebuie urmărită la ambele părți:

- furnizorul regularizează taxa colectată;

- beneficiarul regularizează taxa dedusă;

- documentele trebuie corelate în evidențele fiscale.

## 4. Furnizorul a aplicat o cotă prea mică

Presupunem situația inversă: operațiunea este supusă cotei de 21%, dar furnizorul facturează cu 11%.

Pentru baza de 10.000 lei:

- TVA facturată inițial: 1.100 lei;

- TVA datorată potrivit cotei corecte: 2.100 lei;

- diferență de facturat: 1.000 lei.

Beneficiarul nu poate deduce diferența de 1.000 lei înainte ca aceasta să fie facturată corespunzător și înainte de îndeplinirea condițiilor legale pentru exercitarea dreptului de deducere.

Furnizorul trebuie să corecteze factura și să regularizeze TVA colectată. După primirea documentului corectat, beneficiarul poate analiza deducerea diferenței, dacă achiziția este destinată unor operațiuni care permit deducerea și sunt îndeplinite celelalte condiții legale.

Existența unei obligații suplimentare la furnizor nu generează automat, în aceeași clipă, un drept suplimentar de deducere pentru beneficiar în lipsa documentului justificativ corespunzător.

## 5. Factura privește o operațiune scutită sau neimpozabilă

Riscul este mai mare atunci când problema nu privește doar alegerea între două cote, ci faptul că operațiunea nu trebuia facturată cu TVA.

Dacă furnizorul înscrie TVA pentru o operațiune care, potrivit legii, este scutită fără drept de deducere sau nu intră în sfera TVA, beneficiarul nu trebuie să considere că taxa devine deductibilă doar pentru că este menționată pe factură.

Trebuie stabilite:

- natura reală a operațiunii;

- locul operațiunii;

- existența unei scutiri;

- persoana obligată la plata taxei;

- regimul fiscal aplicabil furnizorului și beneficiarului;

- documentele necesare corectării.

Într-o asemenea situație, corectarea facturii este esențială. Plata sumei către furnizor nu transformă automat o taxă facturată fără temei într-o taxă deductibilă.

## Dar dacă factura a fost validată prin RO e-Factura?

Transmiterea și primirea facturii prin RO e-Factura nu confirmă, prin ele însele, că furnizorul a aplicat tratamentul fiscal corect.

Sistemul de transmitere nu transferă asupra autorității fiscale decizia privind:

- cota de TVA aplicabilă;

- existența unei scutiri;

- locul operațiunii;

- exigibilitatea taxei;

- dreptul beneficiarului de deducere.

O factură transmisă electronic poate conține în continuare o eroare fiscală. Dacă documentul trebuie corectat, corecția trebuie reflectată și transmisă potrivit regulilor aplicabile facturilor electronice.

Beneficiarul nu poate invoca simpla prezență a documentului în sistem ca dovadă suficientă că TVA este deductibilă.

## Dar dacă diferența de TVA a fost deja plătită furnizorului?

Plata integrală a facturii nu rezolvă eroarea fiscală.

Din perspectiva comercială, beneficiarul poate avea o sumă de recuperat de la furnizor dacă a achitat un total calculat cu o cotă de TVA prea mare.

Din perspectiva TVA, trebuie corectat documentul și regularizate evidențele ambelor părți.

Trebuie separate:

- plata efectuată între furnizor și beneficiar;

- TVA colectată și declarată de furnizor;

- TVA dedusă de beneficiar;

- suma care trebuie restituită sau compensată între părți.

Faptul că beneficiarul a achitat factura nu validează cota utilizată și nu înlătură necesitatea corecției.

## De reținut

O factură nu trebuie verificată numai formal.

Pentru TVA, trebuie analizate cel puțin:

- natura bunurilor sau serviciilor;

- cota legală aplicabilă;

- data faptului generator și a exigibilității;

- existența unei scutiri;

- locul operațiunii;

- regimul fiscal al furnizorului;

- destinația achiziției la beneficiar;

- restricțiile sau limitările dreptului de deducere;

- concordanța dintre contract, factură, recepție și realitatea economică.

Furnizorul are obligația să factureze corect, dar beneficiarul nu este protejat automat de eroarea furnizorului.

Responsabilitățile sunt distincte:

- furnizorul stabilește și declară TVA colectată;

- beneficiarul justifică TVA dedusă;

- ambele părți trebuie să reflecte corecția în propriile evidențe fiscale.

## Concluzia practică

TVA înscrisă pe factură nu este sinonimă cu TVA deductibilă.

Dacă a fost utilizată o cotă greșită, beneficiarul nu trebuie să deducă mecanic suma facturată și să considere că problema aparține exclusiv furnizorului.

Soluția corectă este:

1. identificarea cotei sau regimului fiscal aplicabil;

2. solicitarea corectării facturii;

3. înregistrarea documentului de corecție;

4. regularizarea TVA colectate de furnizor;

5. regularizarea TVA deduse de beneficiar;

6. corelarea documentelor cu evidențele și declarațiile fiscale ale ambelor părți.

O eroare de facturare poate produce consecințe fiscale pentru ambele societăți. Furnizorul și beneficiarul trebuie să corecteze fiecare propria poziție fiscală.

Material generat cu AI folosind Microsoft 365 Copilot și filtrat înainte de publicare.

Material cu caracter informativ general. Tratamentul fiscal depinde de natura operațiunii, data exigibilității, cota legală aplicabilă și documentele existente. Pentru o situație concretă, verificați forma actualizată a legislației și consultați un consultant fiscal sau un profesionist contabil.