Ordinul ANAF nr. 1.425/2026: cele 23 de situații de risc care pot trimite rambursarea TVA în inspecție fiscală anticipată

 Articol generat cu Microsoft 365 Copilot și filtrat înainte de publicare

Ordinul președintelui ANAF nr. 1.425 din 15 octombrie 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 868 din 16 octombrie 2026, modifică din nou procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul ANAF nr. 352/2022.

Schimbarea nu înseamnă că identificarea unui indicator conduce automat la respingerea TVA solicitate. Efectul procedural este altul: contribuabilul poate fi înscris în baza de date specială privind riscul de rambursare necuvenită, iar decontul este orientat către soluționare după efectuarea inspecției fiscale anticipate.

Noutatea centrală este clarificarea expresă că o singură situație de risc este suficientă. În paralel, anexa nr. 6 este înlocuită integral, iar noua listă trebuie citită împreună cu regulile privind înscrierea, menținerea și radierea din baza specială.

1. Intrarea în vigoare și primele deconturi vizate

Ordinul a intrat în vigoare la 16 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial, deoarece nu stabilește o dată ulterioară.

Aplicarea noilor reguli este însă fixată distinct: acestea se aplică începând cu DNOR aferente lunii septembrie 2026, respectiv trimestrului III 2026, cu termen legal de depunere până la 26 octombrie 2026 inclusiv. Data de 26 octombrie rezultă din faptul că termenul obișnuit din 25 octombrie a căzut într-o zi nelucrătoare.

Prin urmare, trebuie diferențiate:

• intrarea în vigoare a ordinului: 16 octombrie 2026;
• prima perioadă fiscală vizată: septembrie 2026/trimestrul III 2026;
• termenul legal indicat expres: 26 octombrie 2026 inclusiv.

2. Este suficientă cel puțin o situație de risc

Formularea „se află în cel puțin una dintre situațiile prevăzute în anexa nr. 6” este introdusă consecvent în punctele procedurale care reglementează analiza inițială, înscrierea, reanalizarea, menținerea și radierea.

Consecința practică este importantă:

• nu este necesar cumulul mai multor indicatori;
• dacă este identificată o singură situație complet aplicabilă, compartimentul de specialitate poate întocmi referatul motivat de înscriere;
• pentru propunerea de menținere în baza specială este, de asemenea, suficientă indicarea a cel puțin unei situații care continuă să existe;
• nu rezultă că organul fiscal trebuie să epuizeze toate celelalte criterii înainte de a propune traseul cu inspecție anticipată.

Totuși, „o situație” nu înseamnă o simplă suspiciune. Trebuie îndeplinite toate elementele indicatorului invocat, inclusiv condițiile referitoare la perioadă, scadență, impact ori proporție, acolo unde anexa le cere, iar referatul trebuie motivat și aprobat.

3. Câți indicatori conține noua anexă nr. 6

Din punct de vedere formal, anexa are 14 puncte. Punctele 1-13 privesc direct solicitantul, iar punctul 14 cuprinde 10 situații referitoare la furnizorii relevanți. Din perspectivă practică rezultă 23 de teste distincte, nu 24.

Expresia „indicatori” este folosită aici editorial. Ordinul utilizează noțiunea de „situații din care rezultă un risc de rambursare necuvenită”.

A. Cele 13 situații analizate direct la solicitant

1. Administratorii sau participanții semnificativi la capital figurează în baza specială privind riscul de rambursare necuvenită a TVA.
2. Administratorii ori participanții semnificativi dețin calități relevante și la alte persoane impozabile înscrise în baza specială.
3. Persoana impozabilă, administratorii ori participanții semnificativi au înscrise în cazierul fiscal informații privind atragerea răspunderii solidare sau a răspunderii patrimoniale față de un debitor ajuns în insolvență, în condițiile prevăzute de anexă.
4. Persoanele cu atribuții de reprezentare sau administrare ori participanții semnificativi au înscrise în cazierul fiscal fapte sancționate ca infracțiuni.
5. Au fost efectuate regularizări ale TVA deductibile sau colectate, în perioada din care provine suma cerută, cu impact semnificativ asupra rambursării.
6. Suma solicitată la rambursare a crescut semnificativ față de solicitările anterioare.
7. Există o frecvență ridicată a corecțiilor erorilor materiale, cu impact semnificativ asupra sumei solicitate. Corecțiile efectuate din oficiu de organul fiscal nu trebuie confundate cu cele imputabile contribuabilului.
8. La data depunerii DNOR nu sunt depuse declarațiile D394, D390 și D406 pentru care exista obligația depunerii și al căror termen legal expirase.
9. Persoana impozabilă se află într-o procedură de prevenire a insolvenței.
10. Persoana impozabilă se află în stare de insolvabilitate.
11. Persoana impozabilă a fost înființată cu mai puțin de șase luni înaintea depunerii DNOR analizat.
12. TVA din facturile emise raportate în RO e-Factura, cumulată cu TVA din bonurile fiscale raportate în RO e-Case de marcat, este semnificativ mai mare decât TVA colectată pentru operațiuni interne declarată prin decontul de TVA, ținându-se seama de regulile sistemului TVA la încasare și de perioada din care provine suma solicitată.
13. TVA deductibilă aferentă achizițiilor interne, inclusă în deconturile contribuabilului, este semnificativ mai mare decât TVA din facturile raportate de furnizori în RO e-Factura, cu aceleași corelări privind perioada analizată și sistemul TVA la încasare.

B. Punctul 14: cele 10 situații legate de furnizori

Filtrul nu privește orice furnizor. El operează dacă cel puțin unul dintre furnizorii din ale căror facturi provine o proporție semnificativă a TVA deductibile se află într-una dintre următoarele situații:

1. figurează în baza specială privind riscul de rambursare necuvenită;
2. figurează în baza specială privind lichidarea voluntară sau deschiderea procedurii insolvenței;
3. are în cazierul fiscal fapte sancționate ca infracțiuni;
4. nu a depus D300, D394, D390 ori D406, dacă obligația legală de depunere a intervenit în perioada din care provine suma solicitată și termenul era expirat la data analizei;
5. prezintă diferența semnificativă dintre TVA raportată prin RO e-Factura/RO e-Case de marcat și TVA colectată pentru operațiuni interne declarată în decont, în condițiile anexei;
6. se află în insolvabilitate, insolvență/reorganizare, faliment sau într-o procedură de prevenire a insolvenței;
7. înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA;
8. figurează, la data analizei, în registrele fiscale privind inactivitatea/reactivarea sau anularea înregistrării în scopuri de TVA;
9. a fost înregistrat ori reînregistrat în scopuri de TVA în ultimele șase luni și utilizează o perioadă fiscală diferită de luna calendaristică;
10. a fost înființat cu mai puțin de șase luni înaintea depunerii DNOR analizat.

Față de lista introdusă în septembrie 2026, testul distinct privind simpla afiliere dintre furnizor și solicitant nu mai apare. Ultimul subpunct, privind vechimea furnizorului, devine lit. j). Acesta este motivul pentru care noua structură conduce la 23 de teste practice, nu la 24.

4. D300, D390, D394 și D406: nu trebuie amestecate

Anexa operează două verificări declarative diferite.

La solicitant

Punctul 8 privește D394, D390 și D406, nu și D300. Condiția trebuie citită complet: declarația să fie obligatorie pentru contribuabil, termenul să fi expirat, iar lipsa să existe la data depunerii DNOR.

Această precizare este esențială în cazul D390 și D406. Dacă, pentru perioada respectivă, contribuabilul nu avea obligația legală de depunere, simpla inexistență a formularului nu ar trebui tratată drept indicator îndeplinit.

La furnizorul relevant

D300 apare alături de D394, D390 și D406 numai în testul de la punctul 14 privind furnizorii relevanți. Aici analiza se raportează la obligațiile care au intervenit în perioada din care provine suma solicitată și la termenele expirate la data analizei.

Practic, solicitantul trebuie să își închidă controlul declarativ înainte de depunerea DNOR. Depunerea ulterioară nu schimbă faptul istoric că, la data cererii, o declarație obligatorie era lipsă, deși poate fi relevantă în discuția privind menținerea ulterioară a riscului și conformarea.

5. RO e-Factura și RO e-Case de marcat: ce se compară în realitate

Nu orice diferență produce indicatorul și cele două sisteme nu sunt comparate pur și simplu unul cu altul.

La punctul 12, ANAF cumulează TVA din facturile emise raportate în RO e-Factura cu TVA din bonurile fiscale raportate în RO e-Case de marcat și compară rezultatul cu TVA colectată pentru operațiuni interne din D300. Indicatorul privește numai situația în care prima valoare este semnificativ mai mare.

La punctul 13, TVA deductibilă pentru achiziții interne din D300 este comparată cu TVA aferentă facturilor raportate de furnizori în RO e-Factura. RO e-Case de marcat nu este reperul acestei a doua comparații.

Înainte de DNOR este utilă o reconciliere documentată care să explice, după caz:

• TVA la încasare;
• facturi anulate sau stornate;
• diferențe de moment între emitere, transmitere și exigibilitate;
• autofacturi și corecții;
• operațiuni care nu intră în aceeași sferă de comparație;
• erori de raportare proprii ori ale furnizorului.

O diferență justificabilă economic nu dispare din date, dar poate fi explicată. Indicatorul de risc nu echivalează, prin el însuși, cu stabilirea unei diferențe suplimentare de TVA.

6. Contribuabili mari și mijlocii versus ceilalți contribuabili

Anexa nr. 6 este comună, dar „poarta” procedurală diferă.

Pentru contribuabilii mari și mijlocii, analiza de la pct. 50 alin. (1) se realizează pentru persoanele care nu au fapte de natura infracțiunilor înscrise în cazierul fiscal și nu figurează deja în bazele speciale menționate de procedură.

Pentru ceilalți contribuabili, pct. 60 alin. (1) adaugă două condiții: DNOR să nu fie primul decont cu opțiune de rambursare, iar soldul negativ să nu provină dintr-un număr de perioade mai mare decât numărul perioadelor de raportare utilizate într-un interval de 12 luni.

Diferența nu înseamnă că firmele mici sunt exceptate de la anexa nr. 6. Înseamnă că, pentru ele, primul DNOR și vechimea neobișnuită a soldului sunt deja motive distincte de soluționare cu inspecție fiscală anticipată, prevăzute de Codul de procedură fiscală, înainte de filtrul noii anexe.

7. Înscrierea, menținerea și radierea din baza specială

Înscrierea

Când compartimentul de specialitate identifică cel puțin o situație aplicabilă, întocmește un referat motivat cu propunerea de înscriere. Înscrierea se efectuează după aprobarea referatului de către conducătorul structurii de administrare.

Menținerea

Înscrierea nu este definitivă, dar nici nu încetează automat. La DNOR ulterior se reface analiza. Referatul de menținere trebuie să indice cel puțin o situație care continuă să justifice riscul și este supus aprobării comisiei prevăzute de procedură.

Radierea

Dacă analiza arată că persoana nu se mai află în nicio situație relevantă, se poate propune radierea. Radierea se face după aprobarea referatului, nu numai prin trecerea timpului sau printr-o explicație informală.

Din perspectivă practică, contribuabilul ar trebui să solicite în scris indicarea motivului concret, a perioadei și a datelor pe care s-a întemeiat încadrarea. Referatul este important pentru apărare, chiar dacă posibilitatea contestării lui separate trebuie analizată în funcție de natura și efectele actului comunicat.

8. Relația cu inspecția fiscală anticipată

Identificarea unei situații din anexă nu respinge rambursarea și nu anulează automat dreptul de deducere. Ea schimbă traseul de soluționare:

1. analiza compartimentului de specialitate;
2. referat motivat și aprobare;
3. înscriere în baza specială;
4. transmiterea DNOR către structura de inspecție fiscală;
5. soluționarea după efectuarea inspecției fiscale anticipate.

Dacă riscul nu este confirmat ori persoana este radiată și nu există un alt temei legal de inspecție anticipată, decontul poate continua pe traseul rambursării fără control anticipat.

Afirmația că ordinul „reduce termenele de analiză” trebuie tratată cu prudență. Ordinul nu scurtează termenul general de soluționare și nu introduce un termen mai mic în favoarea contribuabilului. Clarificarea „cel puțin una” poate reduce munca internă necesară identificării riscului, dar, pentru contribuabil, trimiterea în inspecție anticipată poate însemna trecerea de la termenul general de 45 de zile la termenul de cel mult 90 de zile aplicabil când soluționarea necesită inspecție fiscală anticipată, fără a exclude incidentele procedurale care pot influența durata.

9. Patru spețe practice

Speța 1 — D406 lipsește, dar nu era obligatorie

O societate depune DNOR și nu are D406 pentru perioada analizată. Indicatorul nu ar trebui bifat numai pentru că formularul lipsește. ANAF trebuie să verifice dacă societatea avea efectiv obligația depunerii și dacă termenul expirase la data DNOR.

Speța 2 — primul DNOR al unei firme mici

O societate care nu este mare sau mijlocie depune primul DNOR după înregistrarea în scopuri de TVA. Chiar dacă nu se regăsește în cele 23 de teste, decontul poate ajunge la inspecție fiscală anticipată prin regula distinctă din Codul de procedură fiscală referitoare la primul DNOR.

Speța 3 — diferență e-Factura/D300 justificată prin TVA la încasare

TVA din facturile emise este mai mare decât TVA colectată declarată în D300, deoarece o parte dintre facturi sunt supuse sistemului TVA la încasare. Diferența trebuie reconciliată și documentată. Anexa cere luarea în calcul a sistemului TVA la încasare, astfel încât comparația brută, fără ajustarea exigibilității, nu este suficientă.

Speța 4 — furnizor important cu probleme fiscale

Din facturile unui furnizor provine o proporție semnificativă a TVA deductibile, iar furnizorul are restanțe de TVA. Situația poate activa filtrul de risc pentru cumpărător, dar nu dovedește automat că achiziția este fictivă ori că dreptul de deducere trebuie refuzat. Efectul imediat este procedural: motivarea riscului și posibila inspecție anticipată.

10. Aplicarea tranzitorie și efectele Ordinului nr. 1.123/2026

Pentru DNOR aflate în curs de soluționare la 16 octombrie 2026, ordinul prevede aplicarea procedurii în vigoare la data depunerii și neluarea în considerare a efectelor juridice produse în perioada de aplicare a Ordinului ANAF nr. 1.123/2026.

Textul trebuie prezentat fără extrapolări:

• Ordinul nr. 1.123/2026 nu este abrogat în întregime; o parte din arhitectura introdusă de acesta rămâne integrată în Ordinul nr. 352/2022;
• regula tranzitorie nu spune expres că toate înscrierile, referatele sau inspecțiile începute se desființează automat;
• sintagma „efectele juridice produse” nu este detaliată;
• există o suprapunere dificilă pentru DNOR aferente lunii septembrie 2026 depuse înainte de 16 octombrie și încă nesoluționate la acea dată: alin. (1) trimite la noile reguli pentru perioada septembrie, iar alin. (2) trimite la procedura de la data depunerii.

Pentru dosarele aflate în această zonă de suprapunere, soluția prudentă este solicitarea în scris a temeiului procedural aplicat de organul fiscal și păstrarea cronologiei complete: data depunerii DNOR, data eventualei înscrieri în baza specială, referatul invocat și data declanșării inspecției.

11. Zone sensibile și incertitudini

„Semnificativ” și „proporție semnificativă”

Ordinul nu stabilește procente sau valori pentru impact semnificativ, creștere semnificativă, diferență semnificativă ori proporție semnificativă a TVA deductibile. Aceste aprecieri trebuie motivate în cazul concret. Nu este corectă inventarea editorială a unui prag de 10%, 20% sau a unei sume fixe.

„Participant semnificativ”

Noțiunea nu trebuie extinsă automat la orice asociat sau acționar și nici completată prin analogie cu un procent preluat din alt act normativ. În lipsa unui prag numeric indicat expres în textul aplicabil speței, articolul public trebuie să evite afirmația categorică potrivit căreia orice deținere sau un anumit procent neconfirmat activează indicatorul.

Riscul furnizorului

O parte dintre datele folosite de ANAF nu sunt accesibile cumpărătorului: baza internă de risc, conținutul cazierului fiscal ori situația completă a declarațiilor furnizorului. Verificarea preventivă este utilă, dar are limite.

Pot fi folosite registrele publice, clauze contractuale de conformare, solicitarea periodică a unor documente furnizorului și analiza ponderii TVA provenite de la furnizorii principali. Aceste măsuri reduc riscul operațional, dar nu garantează clasificarea ANAF.

Rectificări ulterioare

La data de 26 octombrie 2026 nu a fost identificată o rectificare oficială distinctă a Ordinului nr. 1.425/2026. Actul din 16 octombrie este un ordin de modificare, nu o simplă rectificare materială a Ordinului nr. 1.123/2026.

Dacă va apărea ulterior o rectificare în Monitorul Oficial, în special pentru dispozițiile tranzitorii ori formularea anexei, analiza va trebui actualizată.

12. Checklist practic înainte de depunerea unui DNOR

1. Verificați dacă D394, D390 și D406 erau obligatorii și depuse înainte de DNOR.
2. Reconciliați D300 cu contabilitatea, RO e-Factura și RO e-Case de marcat.
3. Documentați regularizările, corecțiile și creșterea sumei cerute.
4. Reconstituiți perioada din care provine soldul negativ.
5. Identificați furnizorii care generează cea mai mare parte a TVA deductibile.
6. Verificați registrele publice privind inactivitatea și codul de TVA al furnizorilor relevanți.
7. Pregătiți explicațiile privind TVA la încasare, stornările și diferențele de exigibilitate.
8. Pentru o firmă nouă ori un prim DNOR, includeți în planul de numerar posibilitatea inspecției anticipate.
9. Dacă firma a fost înscrisă în baza specială, cereți în scris motivul și datele care susțin menținerea.
10. Pentru un DNOR depus înainte de 16 octombrie 2026 și încă nesoluționat, cereți confirmarea procedurii tranzitorii aplicate.

Concluzii

Ordinul ANAF nr. 1.425/2026 nu introduce o prezumție automată de fraudă și nu transformă indicatorii din anexa nr. 6 în motive directe de refuz al rambursării. El consolidează însă filtrul administrativ care poate muta cererea pe traseul inspecției fiscale anticipate.

Pentru contribuabil, cele mai importante efecte sunt:

• este suficient un singur indicator complet aplicabil;
• lista actuală înseamnă 23 de teste practice, dintre care 10 privesc furnizorii relevanți;
• D300 nu trebuie confundată cu verificarea declarativă directă a solicitantului, unde sunt vizate D394, D390 și D406;
• diferențele din RO e-Factura și RO e-Case de marcat trebuie reconciliate cu D300, nu tratate automat ca abateri;
• înscrierea în baza specială nu este definitivă, dar radierea necesită reanalizare și aprobare;
• promisiunea unei analize administrative mai rapide nu echivalează cu o rambursare mai rapidă;
• dispozițiile tranzitorii pentru deconturile depuse înainte de 16 octombrie 2026 trebuie aplicate prudent și documentat.

Pentru actualizări practice privind fiscalitatea românească, urmăriți canalul WhatsApp geofin.ro.

Material generat cu AI folosind Microsoft 365 Copilot și filtrat înainte de publicare. Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc analiza documentelor dintr-o speță concretă. Pentru aplicarea corectă a procedurii este recomandată consultarea unui consultant fiscal și a unui profesionist contabil.