Mitul fiscal #63: Dacă o societate vinde o creanță sub valoarea ei, pierderea este integral deductibilă, deoarece cesiunea este reală și justificată economic.

MIT FISCAL #63 | Generat cu AI folosind Microsoft 365 Copilot.

„Dacă o societate vinde o creanță sub valoarea ei, pierderea este integral deductibilă, deoarece cesiunea este reală și justificată economic.”

❌ FALS

O pierdere reală din cesiunea unei creanțe nu este, prin acest simplu fapt, integral deductibilă fiscal.

Potrivit art. 25 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pierderea netă reprezentând diferența dintre prețul de cesiune și valoarea creanței cesionate este deductibilă în limita a 30% din valoarea pierderii. Regula este prevăzută în ediția publicată de ANAF, actualizată în 2026. 

Atenție la baza procentului: 30% se aplică pierderii nete, nu valorii nominale a creanței și nici prețului încasat.

Justificarea economică și documentele tranzacției rămân importante, dar nu înlătură limitarea fiscală expresă.

Speță ilustrativă

Exemplele sunt ipotetice și privesc societăți plătitoare de impozit pe profit, altele decât instituțiile de credit. Creanțele sunt exprimate în lei, părțile sunt neafiliate, iar cesiunile sunt efective și documentate.

Presupunem că nu există ajustări pentru depreciere constituite anterior, comisioane sau alte costuri ale cesiunii. Analiza privește impozitul pe profit, nu tratamentul TVA al operațiunii inițiale ori al serviciilor asociate cesiunii.

1. Societatea cedează propria creanță sub valoarea înregistrată

Societatea are o creanță comercială de 100.000 lei. Pentru a obține lichidități și a transfera riscul recuperării, o cesionează pentru 40.000 lei.

Efectul contabil net al operațiunii, în ipotezele exemplului, este o pierdere de:

100.000 lei − 40.000 lei = 60.000 lei.

Fiscal, potrivit art. 25 alin. (10), pierderea se împarte astfel:

• 18.000 lei deductibili: 60.000 lei × 30%;
• 42.000 lei nedeductibili: diferența până la pierderea totală. 

Contractul de cesiune, documentele creanței și dovada prețului susțin realitatea tranzacției. Ele nu transformă însă cei 42.000 lei în pierdere deductibilă.

2. Cum se reflectă limitarea în calculul fiscal

Presupunem că, înainte de cesiune, rezultatul contabil înainte de impozitare este de 200.000 lei, fără alte diferențe fiscale.

După recunoașterea pierderii de 60.000 lei, rezultatul contabil devine:

200.000 lei − 60.000 lei = 140.000 lei.

La determinarea rezultatului fiscal, partea nedeductibilă se adaugă înapoi:

140.000 lei + 42.000 lei = 182.000 lei.

Prin urmare, în ipotezele exemplului, cesiunea reduce rezultatul contabil cu 60.000 lei, dar reduce rezultatul fiscal numai cu 18.000 lei, ca efect al limitei din art. 25 alin. (10).

Pierderea economică și deducerea fiscală nu sunt aceeași sumă.

3. Cumpărătorul creanței o cesionează ulterior

O altă societate cumpără creanța cu valoare nominală de 100.000 lei, plătind 40.000 lei. Ulterior, fără încasări intermediare sau alte modificări, o cesionează pentru 25.000 lei.

În această situație, art. 25 alin. (10) prevede expres că pierderea netă a cesionarului se determină prin raportare la costul de achiziție al creanței, nu la valoarea nominală.

Pierderea este:

40.000 lei − 25.000 lei = 15.000 lei.

Aplicând limita fiscală:

• 4.500 lei sunt deductibili: 15.000 lei × 30%;
• 10.500 lei sunt nedeductibili.

Calcularea pierderii ca diferență între valoarea nominală de 100.000 lei și prețul de revânzare de 25.000 lei ar ignora faptul că societatea a cumpărat creanța pentru numai 40.000 lei.

Pentru cesionarul care revinde creanța, reperul legal este costul de achiziție.

Dar dacă sunt cesionate obligațiuni sau titluri de stat?

Limitarea de 30% nu se extinde automat la orice drept de încasare.

Art. 25 alin. (11) exclude de la aplicarea alin. (10) cesiunile de titluri de stat, obligațiuni și alte instrumente de datorie care conferă deținătorului un drept contractual de a încasa numerar. Textul precizează că cheltuielile înregistrate din aceste cesiuni sunt deductibile la calculul rezultatului fiscal. 

De aceea, înainte de aplicarea procentului, trebuie stabilit ce anume se transferă: o creanță comercială sau un instrument care intră în excepția legală.

De reținut

• Limita este de 30% din pierderea netă, nu din valoarea nominală a creanței. 
• La o cesiune ulterioară efectuată de cumpărătorul creanței, calculul pornește de la costul său de achiziție. 
• Instituțiile de credit au prevederi speciale în același alineat; exemplele de mai sus nu trebuie preluate automat pentru acestea. 
• Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (11) beneficiază de o excepție expresă.

Pentru aplicare, pregătește contractul de cesiune, documentele care individualizează creanța, valoarea înregistrată sau costul de achiziție, prețul cesiunii și istoricul eventualelor ajustări pentru depreciere.

Dacă au existat ajustări anterior, încasări parțiale, comisioane, relații de afiliere ori o operațiune de factoring, analiza trebuie completată în funcție de documentele și componentele efective ale tranzacției.

Concluzia practică

O cesiune justificată economic nu garantează deducerea integrală a pierderii.

Pentru creanța comercială din primul exemplu, pierderea de 60.000 lei produce o deducere de numai 18.000 lei. Pentru cumpărătorul care revinde creanța, pierderea se raportează la costul de achiziție, nu la suma nominală datorată de debitor. Acestea sunt două reguli distincte, prevăzute de art. 25 alin. (10). 

Testul corect este: ce activ se cesionează, care este baza pierderii și ce regulă fiscală i se aplică?

Material generat cu AI folosind Microsoft 365 Copilot și filtrat înainte de publicare.

Materialul are caracter general. Pentru o cesiune concretă, verificați contractul, evidența creanței și istoricul ajustărilor împreună cu un consultant fiscal sau un profesionist contabil.